Propunerile de modificare a Codului Silvic, legea pădurilor nr. 46 din 2008, sunt în dezbateri finale. Alături de câțiva ingineri silvici care se implică în proiectul nostru, am conturat o opinie asupra acestor modificări pe care am susținut-o în dezbaterea publică de la Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură din data de 23 septembrie 2013.
Mulțumim echipei de ingineri silvici care ne-au fost alături și ne manifestăm interesul să participăm la dialoguri pe tema pădurilor alături de reprezentanții autorităților și în viitor. Ne preocupă sănătatea pădurilor, de care depinde și sănătatea și bunăstarea noastră.
Iată opiniile noastre:
Considerăm binevenită propunerea de trecere la vânzarea lemnului din depozit sau de la rampă, după ce a fost fasonat și măsurat. În prezent vânzarea lemnului se face pe picor (arborii sunt încă netăiați) lucru care permite erori mari la estimarea volumului. În prezent cantitățile de lemn vândut sunt aproximative și permit aproximări mai mici decât în realitate, lucru care face posibilă tăierea unui număr mai mari de arbori decât ar fi indicat pentru bunăstarea pădurilor.
O altă propunere schimbare a Codului Silvic, cu care suntem principal de acord, prevede includerea unor plantații ca păduri. Acest lucru va asigura baza pentru creșterea suprafeței împădurite din România. Ceea ce ne dorim este ca aceste plantații să fie cât mai clar definite: sunt terenuri fără vegetaţie, terenuri cu vegetaţie forestieră, respectiva vegetaţie forestieră are o consistenţă de cel puțin 40% la fiecare hectar (atât cât este necesar unei suprafețe acoperită cu arbori pentru a fi considerată pădure). De asemenea, aceste suprafeţe pot fi publice, private sau din ambele categorii?
Un aspect elementar care echipa noastră l-a propus a fi iclus în Codul Silvic este delimitarea clară a pădurii. În prezent există nenumărate dezbateri între inginerii silvici privind limita pădurii. Aceștia pendulează între marginea trunchiului ultimului arbore sau marginea proiecției coronamentului pe teren a ultimului arbore dintr-un trup de pădure. Miza este suprafața fondului forestier, care datorită unui element tehnic, poate varia considerabil. Pentru a putea administra responsabil pădurile considerăm imperativă o definire clară și unică asupra limitei pădurilor. Ulterior clarificării acestei limite, am solicitat materializarea lor, concret, prin amplasarea unor ţăruşi sau buloane metalice, astfel încât să nu existe confuzii şi loc de interpretări.
Nu în ultimul rând, am solicitat ca două definiţii din Codul Silvic să fie clarificate. Este vorba despre "pădurea parc" şi "parcul recreativ". În Codul Silvic actual diferenţierea dintre „pădure parc” şi „parc recreativ” este făcută numai prin exemple de acţiuni permise sau posibile în aceste spațtii. Acestea am considerat că sunt discutabile şi că nu oferă o imagine clară asupra acestor concepte importante.
În tratatele de amenajament a pădurii , respectiv în normativele arhitecturii peisagistice, "pădurea parc" este o suprafaţă ocupată cu vegetaţie forestieră masivă, care este administrată conform principiilor din silvicultură, pe când "parcul recreativ" este o suprafaţă ocupată cu vegetaţie forestieră, dar care nu este însă masiv, iar alături de ea regăsindu-se și specii de arbori decorativi, alei, bănci, spaţii de joacă, amfiteatre în aer liber, surse de alimentare cu apă publică, chişcuri, terase publice şi / sau restaurante. Practic "parcul recreativ" este un spațiu verde care nu are nici o legătură cu pădurea. Pentru a apăra integritatea suprafeței pădurilor am solicitat public diferențierea conceptelor în legea cadru a pădurilor.